Mihaela Hură S-a uitat prea mult la urma ta
și în ochi i s-a făcut fântână –
să cobori în ei, sau să rămână
drumul tău de piatră fără ea.
Ți-a cules toți pașii într-o zi
și i-a scuturat de praful verii,
să-i sădească în livezi cu merii,
să nu-i poată vântul rătăci.
Fără pași n-ai mai putea pleca,
dar nu vrea să beți din apă moartă,
și ți-a dus ea drumul lângă poartă
și l-a desenat sub urma ta.
