Exercițiu

(variantă)

Atunci chiar am crezut că

muza vrea să scape de mine când a vehiculat sobru:

„Te-am lăsat pe mâna noii mele asistente – Marți Seara,

să te poarte pe calea poeziei

printre toți spinii și mărăcinii.

Să vezi că lumea nu-i ca ei!”

„Imensitatea ta!” Am glăsuit eu muzei și apoi:

„Am crezut că dorești să te depărtezi astfel de mine!”

Muza a vociferat:

„Nu așa trebuie să vorbească mesagerul meu, pe care

l-am dobândit ca pe un premiu sau recompensă,

nu ca pe un lucru oarecare,

să nu încadrezi totul fără noimă, fără rând

în istorie, în geografie

sau mai amplu în viitor!

Spinii și mărăcinii permit toleranță

chiar la o sutime de milimetru față de ei,

fără să-ți înțepe poezia,

pe când lumea înțeapă prin diferite mijloace

și de la un kilometru.”

„Dacă unii oameni vor fi ca acești spini și mărăcini

vei da înapoi?

Te vei retrage chiar și de la indicațiile mele?

Dacă vei șovăi în fața acestor spini și mărăcini

ce vei face în fața scrisului?

Dacă virgula credibilă dintre faptul că spinii și mărăcinii

doar stau în gardă fără să acționeze înainte

ci doar așteaptă nepriceperea unora ca să-i înțepe

și felul cum se avântă unii oameni direct fără semnal,

este felul cum te îndemn eu să scrii poezii,

înseamnă că doar te fac să te joci de-a scrisul

față de ce repercusiuni severe

vei primi din partea unor oameni!

Ce ți-am confirmat eu aici e doar un fleac

față de amploarea prin care

trebuie să redai cu lux de amănunte

acțiunea dureroasă a lumii în poezie!”