Radu Matei TodoranDe unde vii miraculoasă zână
călcând poteca de suspin bătută
pe unde doar durerea cu plânsul își dau mână
iar gândul tău se roagă în limba lunii mută
de unde-ai coborât în lumea cea schiloadă
tu zână și zeiță a trupurilor vii
de unde-ai învățat să cazi plăcerii pradă
și-apoi să-mpingi spre lume cohorte de copii
te zugrăvesc adamii în versul bârfitor
în mincinoase fresce de lux și depravare
geloși precum cerberii când fugi din iadul lor
nebuni zăvozi de piatră iubind o muritoare
ai inventat copilul și laptele și sânul
și l-ai lăsat pe bietul Adam apus sub măr
căci EVA tu ești viața ești stăpânul
acestui ev de carne de mit de adevăr
ne facem preș sub pasu-ți de mătase
bieți oameni goi ce au gustat din miere
și ne lăsăm în urmă agoniseli și case
noi suferim în taină ne zbatem în tăcere
când dorul tău de șarpe
te vinde și te piere
