Elegie optimistă

Aş putea începe toate zilele

cu un optimism debordant,

dar mă opreşte

conştiinţa, care strigă

disperată la mine,

că „domnul”

nu mai este în trend:

(nu ştiu de ce,

îl simt ca o rădăcină

care mi-a cuprins

tălpile,

şi, ca o lipitoare,

îmi suge sângele

din vene).

„Astăzi trebuie

să ai o mutră acră,

să fii frustrat,

sărac lipit,

să fii suferind,

să fii bătut,

să-ţi plângi de milă,

veşnic nemulţumit,

să-ţi blestemi mama

care te-a făcut”.

spuse ea.

„Domnul” optimism

mă bătu pe umărul stâng,

apoi ciocăni

la uşa inimii

şi-mi spuse

cu glasul unui vrăjitor:

„tu nu vezi că ai

trecută prin apa

botezului, litera „V”,

semnul victoriei?”

„Am luptat în viaţă,

dar cred că

numai voinţa a învins”

îi răspund.

Dacă stau şi mă gândesc bine,

nu sunt singura

optimistă al cărei nume

începe cu litera „V”,

că nu sunt singura care

scrie despre optimism

la modul ironic…

A mai fost cineva,

cândva,

care se numea

Voltaire…

Foto: Andi Spot