E primăvară!

E primăvară. E iarăși an nou pentru tine, natură dragă!
E primăvară! Ce plin de viață e și cerul și inima și trupul!
Da! E în sfârșit colț răsărit de iarbă și ciripit de păsări.

Gingași clopoței albi, în mânuțe, duc măicuțelor pruncii.
Sunt chiar ei, copiii, ca niște drăgălași ghiocei:
Sunt veseli și zburdă mângâiați de plăpândul soare.

Ce dor nebun de flori! Ce dor de cerul senin brăzdat de berze!
Să m-arunc în lumină, să cânt cu lunca o dată…

E primăvară! E primăvară! Sunt inimile numai mărțișoare:
Se prind la reverul sufletelor dragi!
Inimi și suflete – împletite – doinesc a primăvară.

E vremea, iubite, să-mi pun inima-n al tău piept:
Primește primăvara și-n al tău suflet și uită
Abia pasul împotmolit prin iarnă.

Foto: Andi Spot