E liniște…

E liniște lângă mine, lângă noi
e liniște afară din noi
e rece în noi…

pășesc ușor și calm pe trotuarul umed –
nu de ploaia ce-ades eu o aștept!
Ci de o ploaie cu ace de venin.

Întorc capul, e goală banca-acolo….
e vesel soarele sus
e plin cerul de păsări, prea multe
e goală banca…
e gol și scrânciobul în plină primăvară.

A, da, e primăvară!
bănuiam ceva, căci am văzut în calendar
ce ritm alert, în liniștea mea neîndurată!

Departe sunt, o, mamă, te roagă pentru mine!
Mă rog și eu pentru-al nost păcat…
ne plângem de liniște-ucigătoare –
e răspunsul paharului plin de viață turmentată…

În geam, trăiește floarea,
o mut ades și-i caut soarele
trăiesc, și eu trăiesc
cum voi tu, Doamne și nu mă-mpotrivesc.
să mă lupt, cu cine, cu voia Ta???
Nu, nu, nu! E-a ta decizie să îmi zâmbești sau nu…

Curând se face ziuă, curând e ziua Ta,
iar eu tot rărăcind în propriul univers, nesemnificativ.
Te strig, vă strig: O, Doamne! O, mamă!
Mă pierd, pierdut eu sunt pe veci…

E liniște, e liniște aici și-acolo –
Și dincolo de ferești
Cu liniștea ne pedepsești!