Nadia Prigoană 
Mi-e-atât de dor de serile pe dealuri
Când gura-ţi mă sorbea neîncetat;
Mi-e dor de ale apei maluri
Când numai adierea ne-a-mbrăcat.
Mi-e dor de luna plină de aseară
Mi-e dor de liniştea din jur
Mi-e dor de cântul de chitară
Ce ne dădea, prin sunetu-i, contur.
