Nadia Prigoană 
Dintre zăpezile-nsorite,
Ce par a-mi lumina drumu-nspre tine,
Eu mă înalţ cu sufletu-mi, iubite,
Spre-al nostru loc din palmele divine.
Iar tu din urmă mă ajungi
Şi sărutarea noastră e topită
De-o alta. Şi atunci
Peste materia umbrită
Rămânem doar noi doi
Ca pe pământ s-ajungem
Picurând din ploi.
