Marcel Vișa 
o femeie plinuță până la începutul anilor patruzeci
când a prins(-o) războiul mondial și câteva războaie personale
acum poartă pantaloni negri mulați pe oase și un tricou Slipknot
dă din cap pe balade rock și adoarme uneori pe caldarâm
când vremea se schimbă aleargă pe stradă strigând „pocăiți-vă”
sau împarte Turnul de veghere și revista Metalhead
mă invită uneori la ceai
vorbim despre politică și citim ziarele
în casa ei miroase a lavandă și a cărți de rugăciune
deasupra patului ține steagul F.c. Barcelona
și o poză cu Messi
când e bine dispusă jucăm fotbal pe hol
mă driblează ușor printer cuferele pline de praf și amintiri
odată am spart un geam
doamna Anielka face un ceai nemaipomenit
îmi povestește despre soțul ei
un bărbat cam ursuz (dar) care o iubea mult
a plecat la război și nu s-a mai întors
îl așteaptă încă
în casa ei miroase a lavandă și a ciorbă de perișoare
„lui Aleksy îi plăcea mult” spune ea și mai învârte cu lingura în oală
„dacă se întoarce vreau să fie caldă
când lucra la căile ferate se supăra dacă venea acasă și găsea mâncarea rece
măcar atât pot face pentru cineva care se întoarce din morți
dincolo e frig mamaie
dincolo e frig ca-n lagăr
brr”
așa am găsit-o într-o dimineață de februarie
focul stins oala cu apă înghețată
frig ca-n lagăr
prin geamul spart fulgii de nea invadau încăperea
croșetau cuminți o rochie albă pe trupul (livid) întins pe pat
lângă perete două umbre se îmbrățișau
Sursa foto: pinterest.com
