Marcel VișaMarcel Vișa
12.05.2016

doamna Anielka

o femeie plinuță până la începutul anilor patruzeci 
când a prins(-o) războiul mondial și câteva războaie personale 
acum poartă pantaloni negri mulați pe oase și un tricou Slipknot 
dă din cap pe balade rock și adoarme uneori pe caldarâm 
când vremea se schimbă aleargă pe stradă strigând „pocăiți-vă” 
sau împarte Turnul de veghere și revista Metalhead 
mă invită uneori la ceai 
vorbim despre politică și citim ziarele 
în casa ei miroase a lavandă și a cărți de rugăciune 
deasupra patului ține steagul F.c. Barcelona 
și o poză cu Messi 
când e bine dispusă jucăm fotbal pe hol 
mă driblează ușor printer cuferele pline de praf și amintiri 
odată am spart un geam

doamna Anielka face un ceai nemaipomenit 
îmi povestește despre soțul ei 
un bărbat cam ursuz (dar) care o iubea mult 
a plecat la război și nu s-a mai întors 
îl așteaptă încă 
în casa ei miroase a lavandă și a ciorbă de perișoare 
„lui Aleksy îi plăcea mult” spune ea și mai învârte cu lingura în oală 
„dacă se întoarce vreau să fie caldă 
când lucra la căile ferate se supăra dacă venea acasă și găsea mâncarea rece 
măcar atât pot face pentru cineva care se întoarce din morți 
dincolo e frig mamaie
dincolo e frig ca-n lagăr 
brr”

așa am găsit-o într-o dimineață de februarie 
focul stins oala cu apă înghețată 
frig ca-n lagăr 
prin geamul spart fulgii de nea invadau încăperea 
croșetau cuminți o rochie albă pe trupul (livid) întins pe pat 
lângă perete două umbre se îmbrățișau

Sursa foto: pinterest.com