Din nou blestematul de AMR 

Din nou blestematul de AMR

de data aceasta cu final univoc

fără transformări și subterfugii

doar centimetrii de viață 

tăiați nemilos de foarfeca destinului. 

Realitatea e precum o pânză de păianjen

ce aparent se-ntinde la infinit

dar brusc se va rupe undeva firul

și mă voi prăbuși în abisul neștiut

de unde se-nalță doar amintiri. 

Strivit în menghina spațiu-timp

caut înfrigurat alte dimensiuni

pe cărări de munte între brazi seculari; 

poate îmi va surâde șansa 

teleportării spre absolut

unde trupul devine lumină

și spiritul energie. 

Scăpat de constrângerea sintaxei

de siluirile morfologiei

desfid limitele legilor, regulilor și normelor. 

Tânjesc la țara iubirii fără cetățenie 

unde dragostea obligatorie 

e legea fundamentală

și ura se pedepsește

prin carantină pe viață. 

Se tot scurtează unda mea de lumină

versul meu din tăceri

poezia mea din disperări.

AMR ul e epilogul extincției

stingerea flăcării ultimului cuvânt.