Din dragoste

Din dragoste să ne sorbim,
Să fim și să ne-ademenim.
Să ne gustăm lumina,
Obsesia din noi, s-o dezgolim!
Sublimul să ni-l amuțim,
Când ne întrezărim privirea;
Vibrația…
Parfumul….
Respirația….
Clipe legate la nesfârșit,
Într-un sărut cu timpul adormit,
Nedeslușit, de neînchipuit…
Focul mistuirii cu venin,
Prin dragoste să-l cucerim!
Să ne sorbim zațul
Din Demoni, sorți, gândiri;
Cu dragoste să ne unim,
Să ne-nălțăm lumini.
Cu dragoste să rodim,
Ca-n piept să ne privim
Apunerea din rădăcini
De regrete, neîmpliniri, robiri…
Din dragoste să plămădim
Un nou destin.
Din armonii…
Din fantezii…
Să putem naște
Reverii….
Simfonii lăuntrice ,
Eterne adieri cu suspin;
Din dor să ne clădim,
Din dragoste om fi…
pe altă lume,
în alt destin
și-n altă viață,
nu oameni,
ci lumini!

Sursa foto: kudica.ro