Cât de atent să fi fost la Neti,
dar tot nu am înțeles
care-i planeta ce-ncurcă mersul
planetei mele…
Și automat mă-mpiedică pe mine
când urc și cobor –
pe-o scară prea lungă, off! (se oprește)
mi-e sete și dor.
Nu, tu n-ai înțeles că nu o planetă
se-așază comod să te-ncurce
pe drumul ce-nseamnă
și musai să fie destin cu al tău.
Am eu impresia sau
fiecare zi aduce cu ea o nouă stare?
Da, e același luni de săptămâna trecută,
Aceeași vineri din secolul trecut…
Dar Soarele e mult pe jumătate
iar norii sunt mai mulți azi
sunt etapele fiecărei dimensiuni
ce caută să-și facă loc în universul tău.
Cu fiecare dimensiune, o altă stare,
un alt Zeu ce-mi bate iar la ușă;
s-a terminat, răspunsei.
O mică parte din acea dimensiune îmi spune, și tu ești Zeu…
În mare parte, știu ce sunt,
iar cu menirea-mi încă lupt –
O altă dimensiune, același om…
Mă schimb, evoluez și totuși, același eu.
(sursa foto: rcf.fr)