Corina Dimitriu
Timpul și tăcerea
se așază între noi
ca o nouă formă de relief
la facerea Lumii…
Eu nu mai pot
să răzbat
până la Tine,
Tu nu mai poți
să-mi pleci din suflet…
Noaptea ne întâlnim,
acolo, printre vise și stele,
în zori murim o dată cu răsăritul,
ca să renaștem în asfințit
printre gânduri
și bătăi ale inimii,
printre raze de Lună
și suspine…
Noi,
cei care nu avem trecut,
nu avem prezent,
nu avem viitor,
nu avem… timp…
Doar cîteva clipe
ne sunt existență
într-o mare de tăcere…
Foto: Andi Spot
