Deșertul

Apropo de „Teorema” lui Pasolini

Poarta interzisă tu de treci,

Deşert de lavă străbaţi zi de zi,

Aşteaptă-te la zile lungi şi reci,

În zadar urli, El nu te-ar auzi.

Ai vrea să zbori, să te ridici,

Pe cer hieratic te-ai înnoi,

Dar te afunzi în groapa cu urzici,

În zadar plângi, El nu te va iubi,

Şi arta ta-i impură şi meschină,

Nu vei culege fructe din grădină,

Poarta interzisă tu de treci.

Un înger căzut te ia de mână,

Voinţa lui pe veci i-a ta stăpână,

Poarta interzisă tu de treci.

La porte interdite si tu franchis,

Désert de lave tu parcours pas à pas,

Attends-toi à des jours froids, infinis,

Tu hurles en vain, Lui Il ne t’entend pas.

Tu voudrais t’envoler ce jour-ci,

Dans le ciel, hiératique, tu luiras,

Mais tu t’enfonces dans le trou à orties,

En vain pleures-tu, Lui, Il ne t’aime pas .

Et ton art est impur et mesquin,

Tu n’auras pas les fruits du jardin,

La Porte interdite si tu franchis.

Un ange déchu te prends par la main,

Son coeur à tout jamais s’impose souverain,

La Porte interdite si tu franchis.