George Vigdorovits Printre buzele tale
ies păsări de fum
și țipă un recviem fals:
delir simfonic de frunze moarte
pe-un portativ alb, imaculat.
Din ochii noștri opaci
se prelinge
mustul dulce al uitării.
Ne-mbătăm cu secundele acrite
ale acestor vremi stricate.
Te vei trezi din visul meu
în prima gară,
unde oprește speranța.
Vei pune un punct mare și negru
șiragurilor de iluzii ruginite
cu care ți-am împodobit
harta străvezie a iubirii.
