Definiția privirii

Oare…
Limba mea nu știe a tâlcui
Pe placul tău?
Ochii mei nu știu a privi
Nemărginirea ta?
Ori poate…
Sufletul meu rece e de vină?!
Ca un tremolo pierdut în carne,
Ai ca ecou înstrăinarea,
Ce naște-n mine oroare
Și chin…
Azi plânge-n mine marea,
Căci nu mă găsesc;
M-ai acoperit
Cu nisipul amintirii tale,
Cu valurile privirii abisale;
Mi-ai învăluit trupul cu voal alb
Și apoi m-ai uitat;
N-ai știut să-mi alungi lacrima
Și ai plecat,
Iar eu te-am privit…
Cum privesc marea la sfârșitul verii!

Sursa foto: infotravelromania.ro