Decădere

„Copacii au în loc de rădăcini

Sfinți

Care s-au ridicat de la masă

Pentru rugăciune…”

(M. Sorescu, „Imn”)

Heruvimi ce-au păcătuit

în plăceri,

sfinți ce s-au aruncat

de pe turle de zăpadă,

Iuda sfărmând Pocalul

în nebunie debordantă,

participă la un ritual mefistofelic,

respirând pulbere de metal…

Copacii eterni

și-au pierdut seva tonică;

Frunzele sângerii

ard acum

pe rugul incandescent

ca în Geneză;

Bolta Cerului, căzând

peste sufletele răsturnate,

se reflectă în bălțile de-ntuneric…

Câmpul e plin de mărăcini

împreunați cu spini;

Nu mai au loc pentru

somnul negru

bucățile de îngeri căzuți

în neputință…

Diavoli ce și-au mascat blazonul

în albe culori

beau paharul plin

cu-un Univers gol…

Pereții împietriți

își plâng ruinele

pline de votive

pictate cu semne întoarse…