Veronica Balaj Osteneala,fierbințeala, pofta
de-a fi nesăbuită
stârnește lătratul zilei /
cățelul pământului
mușcă și mușcă
din gânduri,
{mulaje de ceară topită}
nu-mi pasă,
o sumedenie
de subînțelesuri izbăvitoare
mă apără.
Nimic rău
nu știrbește minutul
cât jocul
de-a viața mă prinde
vânez simțăminte,
văpăi rătăcite
în ochiuri de fântână
stearpă,
leșin,
mă declar senzuală
asta place la nebunie
până și parșivilor șerpi
care
se dezpielițează lascivi,
prin mirosul
de mere pârguite
căzute din Eden
peste răsuflarea mea.
