De dragul așteptării

Femeie, femeie,

stai

și-nflorești spre ofilire

pe ostrovul

cu maluri mișcătoare

n-ai vrea

să țeși din firele părului tău

o așteptare-chemare?

îi cântă marea

în parabole false…

femeie, șoptesc apele

într-un legământ bizar

vagabond peste ape

așteptarea ta va fi operă de artă

femeia prinsă-n mirajul

de-o zi și de-o viață,

împletește din părul tăiat

chipul dragului Ulise

noaptea, în cârdășie cu marea,

înfiripă dorința, bântuie ferestrele

dă târcoale casei,

alungând sperietoarea din grădină,

fântâna dă în clocot

barca singură o pornește

în larg

zgomot de ape corcite

din mare și cer venite,

s-abat

Ulisee, vină-le de hac!

strigă femeia

peste așteptare

și noapte

nu mai am părul până la brâu,

dar știu să răsădesc

melci și scoici,

pe pragul înflorit.