Daniel Samuel Petrilă
În ziua care vine
Noi ne găsim iar singuri
Și luna care vine
În jos de tot, sub glie
În trist necazul nostru
Ea ne privește iar…
Avem pe chipuri toamne
Și-un glas morocănos
Și-o tristă agonie
Ne împresoară lent.
De ce nu-i bucurie?
De ce nu-i niciun rost?
[Colectiv]
sursa foto: www.ziarelive.ro
