Simona BarlaboiSunt doar un om ce am dureri când sparg cerul cu rugăciuni,
Sunt doar un om ce poate-mbrățișa un câmp cu maci
Și-un drum al nimănui.
Sunt doar un om și amintesc zebrelor de pe asfalt
Că nu-i târziu să spui chiar azi
Sunt doar un om – și râd și plâng.
Iar când natura vine cu-n alun
Să-mi deseneze din creion
În creier îmi repet mereu
Sunt doar un om și mi-e de-ajuns!
