Cum un anarhist

Râsul e zâna măseluţă

Ce-ţi dăruieşte şiragul zorilor senini

Cu ajutorul căruia poţi deschide

Câte porţi ferecate doreşti

Chiar şi atunci când nu vorbeşti despre îngeri

Şi despre musafirii gândului  tău

Serviţi cu un pahar de apă rece

Orice lucru conform cu realitatea

Are scările sale rulante

Care urcă şi coboară nivelul stării de graţie

Cum un anarhist

Ce trece cu brio podul  mişcător

Punându-ţi în vedere câteva temeri

Replica primită ar putea disimula

Sâmburele unui adevăr detonat

Plânsul şi râsul sarea şi piperul viaţa şi moartea

Sunt perechile unei lumi imperfecte

Ce-ţi lasă straiele în trup (pe unde apucă)

Şi fac dragoste cu inima ta

Până când timpul dă cu biciul în cel vinovat

Încercând să-i cureţe corabia de rele

S-arunce calculatorul şi mausul

Pe Adam şi Eva

Ca lumea să nu mai aspire la perfecţiune

Sursa foto: emmazeicescu.ro