Ana Ardeleanu 
Poezia mare se scrie cu gesturi mici
Cum ai picta copilul pe faţă
Căutându-i amănutul
În sămânţa de in sau în bobul de orez
Ai încasa câţiva pumni pentru el
Fără a scoate vreun oftat
Ori ai duce plosca sentimentului bolnav
Şi l-ai înveli cu pătura moale
A sentimentul sănătos
Încolo, Doamne-ajută
Toate lucrurile (mari sau mici)
Te conduc către piscurile ei
Unde poţi dansa cu uşurinţă
Valsul corbilor celibatari
Aşa trecuţi de miezul nopţii
Cum sunt ei
Surprinşi de felul cum poezia
Le decojeşte ouăle
Scoţând puii la soare
Dându-le nume
Acceptându-i
Ca pe un rău necesar
Sursa foto: sfetnicul.files.wordpress.com
