Cuget liber de Agată

Vântul vrea să scrie,

nu știu ce,

vreo poezie,

se agită ca un prost

fără rost

la mine-n sobă

și mă sâcâie

de zor

ca să-i dau

un pumn de rime

și să-i vin

în ajutor.

Îl ajut

întețind focul

poate sare

vreo scânteie

și cuvântului

femeie

să-i găsim îndată

locul.

Dar s-a speriat,

se pare,

că îmi urlă

la fereastră

că nu vrea

nici prozodie

nici cuvinte alintate

nici iubire

și nici doruri

nici măcar

vreo cununie

fiindcă dragostea-i sihastră

ci, să-i dau

un ton bemol

la vestita melodie

ce lumina

o revarsă

din cuvinte înșirate

pe o limbă

mult prea arsă .

Ce să fac?

îmi caut gama

înfășor pe cap năframa

ies afară

prind de veste

că zăpada

e cât gardul

îmi arunc în mâini lopata

c-o nespusă frenezie

îmi fac loc

s-ajung la poartă…

dincolo e poezie

cuget liber de Agată.

Sursa foto: larevista.ro