Gabriela Pachia 
− Nu există viaţă făr’-un dram de iubire! −
spunea crizantema-n festival, ieşindu-şi din fire.
− Ce pluviale sunt bucuriile toate!
− Ce fade sunt sentimentele degresate!
− Printează-ţi iubirea! Pare firavă, scorojoasă,
o sibarită în scămos capot de casă!
− Delega-mi-aş delega viaţa bej de mucava, hii,
marmori-mi-aş marmori greu desişul inimii!
Dar se retrag potecile şi se-ngustează,
doar tactul dirijorului ţine grădina trează…
Himere obraznice cu snoabe gene false
învârt papagaliceşte zile de nude salse…
Gândirea pozitivă a subretelor cu vizon
galeş priveşte pe vizor extrinsecul panteon…
În limba cea mai drişcuit-simandicoasă
se-ascunde Traviata cea mai onctuoasă.
Chermeze-n hohot, spirit de echipă, recidivist,
îmbogăţesc iubirea cu suport civic, naturist.
Mirinde carbogazoase glisează doriri,
asezonate gâşte îşi asumă căpşunii meniri.
Dextroze, simţiri adânc creponate, eozine
împestriţează bârnele şi bărcile-n destine…
Iubiri împurpurite, stereo, mierle dezamăgite,
iubiri magmatice cu ferestre putrezite,
Vezuvii inutile, speranţe dens pistruiate,
prinţese de păpădie proaspăt fidelizate,
vectorizările cucoanelor paralizate-n silicoane,
consiliile consultative ale freziilor-talioane,
ambiţiile roţilor larvare, coţofene afone,
pensionare, pistile dedoibani, metadone,
signorine-tamburine, vineriţe, picante sinigrine,
ecluze refractare, mofete, indigene cheratine,
seturi de îndrăgostiri din fatice gablonzuri
îşi dezvelesc pectinele sub râvnitoare ronţuri…
Scuze, ambasador al plopilor, mestecenilor,
vrednic de ochirea-n spaţiu-timp, curtenitor,
simpatic mototol cu gust trainic, de celuloză,
vraci sălciilor mofturoase cufundate-n cuperoză,
drujbă alunilor şi frasinilor moi, chingă
şi-arhitect nesaţului de lemn, dulce ca o jimblă!
Scuze! Un Dragobete proptindu-şi fruntea-n stele,
pe-un liric deal mi-a depănat visele-n inele.
Mi-a furat şi-un dalb cercel, arvună pentru menestrel.
Roiniţă de iunie melifer înflorită-n carusel,
sunt fiica unui fluier care moare-n stâne,
cobor din pulsul minervelor, din istorii de grâne.
Sufăr de geomalism, mă tratez de iubire,
sunt simetrică-n exod pân’ la desăvârşire!
