Lavinia Elena Niculicea 
Mamă, viața mă naște
de mai multe ori
în lipsa ta,
învăț a muri și a învia
împreună cu clipa,
trecutul mă ia de mână,
mă trece pragul școlii,
la ora de dor
mă conjug
cu visul
și buchisesc până târziu
literele universului
scrise în mine.
Aș vrea să monopolizez timpul,
Să revendic toate amintirile
cu tine
viitorul să te păstreze
în brațe…
Hai, vino la fereastra cerului
și fă-mi semn cu câteva raze
să pot inventa noi duminici
cu toții strânși în jurul zâmbetului tău
la o cafea
sau la un ceai verde aburind a vară.
Sursa foto: claudiasofron.files.wordpress.com
