Constanța Popescu 
Fără tine Doamne,
aglomerare de celule,
concentrate să fuzioneze nimicul,
fără har ceresc, nici dragostea,
nu tămăduiește.
Eu, un bulgăre de lumină,
rătăcit dintre stele, nu am formula
vibrației eterne,
și a tinereții care vindecă toate rănile…
sunt doar energie prin iubire
și asta doare,
ca să fie vindecătoare
și să macine neputințele…
un portret decolorat.
