Cruciada turcoaz

veneam cu vestmânt violet, în zbor cu suspin de orchestre, armonii muzicale din sfere trezeau amintiri ancestrale

sorbeam izvoare primare, mă-nălțam în zbor de albine, alergam pe Calea Lactee, aflam centrum mundi în verde

căutam pitagoreicul imn, un timp cu argint de cascade, uitam durerea-n platani, nu știam d-un fior kantian

rătăceam în pletele zilei, nor lăptos pe cerul fântânii, cădeau cu luminile verii ploi reci în pleoapele lumii

eram la răscruce de astre, răscoleam drumuri mov în destin, un soare aprinde câmpia cu iris stins galben în vânt

și eu complice în ev, drum de fier cu patine grăbite, gând ivit din umbrele negre, levitam în roșu maglev

pulsând în aorta din iarbă, contemplam simboluri de nori, linii albe pe cerul de gând , „ducipal” Cervantes grăbea

trec poteci sub torent de cuvinte, văzduh cu vârtejuri albastre, căi arse de curs valutar, eu în ruina de țară

idei și cărări în zigzag pe sângeriul de lună, căderi și suișuri des cresc, în cruciada turcoaz

Sursa foto: revistacititordeproza.wordpress.com