Cristofor Columb

Păcatele noastre
sunt-mpărțite:
pe nesimțite…
făcute singuri cu mâna
nu e totuna
cu ispite și lucruri dorite.

intru în casa Domnului
aplec capul acoperit,
sufletul mi-e cât suprafața Americii…
Cristofor Columb l-am întâlnit
că și eu ca el am descoperit lumea nouă
care e din două.

îmi fac cruce cu două mâini;
cu dreapta îmi țin fapta,
în stânga deschid punga inimii
pentru săraci și orfani

iau două lumânări…
pentru înfrânări,
pomelnicului îi fac mătănii;
de buzunarul altarului rănii.

îngenunchez la Dumnezeu
cu frică;
(el un mă bate la gioale,
tot oamenii-mi poartă pică)

stau-n cor
c-un dirijor
care-mi spune să cânt mai ușor
ba un! sunt doi…
ce privesc la mine
că nu cânt bine.

eu cânt după portativ
ridic pe mi, ce se agață-n tiv
îmi arată din deget
o voce și-un răget.

Știu! Animalul furios rage…
în momentul când pistolul trage
pac, pac!…
un glonț îl simt în mine
cred că m-a-mpușcat bine.

în corul de voci și păreri
îmi-nghit singură dureri
Dumnezeu îl simt cu mine
îmi spune: fiule te-ncerc,
o știi bine!…

rămân cu capul plecat
ca un rege ce i s-a dat șah și mat.

și eu mă pricep să dau
șah și mat, dar nu stau
cu păcate
și poveri urcate pe spate.

Sursa foto: istorie-pe-scurt.ro