Dorina Rodu 
Ca un înger de pază,
Priveşti spre pământu-nvăluit
De-o ceaţă ce-ţi oglindeşte o rază,
Ca izvorul lin din ochiul pădurii nedezvăluit.
Tu ne-ocroteşti cu-a ta blândă lumină,
Ce mângâie străfundul pădurii,
Cu-a ta aură astrală străbătând
Pe cărări ce se-afundă-n pădurea tremurândă.
Pe lângă sălciile maiestuoase
Calci ca o pasăre măiastră,
Lăsând în urmă-ţi doar o umbră sihastră,
Ce se-neacă-n murmurul unei unde albastre.
O! tu, crăiasă divină a nopţii,
De-ai fi mai aproape, durerile dimineţii
Mi le-ai şopti uşor, pe raze prelingându-se,
Şi-ntr-un profund suspin, oprindu-se.
Ca o fecioară stai în noapte,
Pe peticu-ţi de cer,
Îngânând dureri deşarte
De doru-ţi de lume, etern.
Foto: Andi Spot
