Iulia Pațiu
(sau aripi sfințite de polen fluturelui credincios)
impresie de îndepărtare în umbra de adâncime
o pată oblică pe linia de serpentină
umple conturul unei sfere dincolo de hârtie
față de ochi cerc în poziție concavă
în carnea mea atingeri învăluite de alte atingeri
aglomerări împurpurate supraomenești
riduri alunecate pe amintiri flămânde
și sori străini
pe panglici de senzații și fâșii de somn
tu pândești în ureche Regina Nopții
cea de dincolo de tăcere
care împodobește cu păsări auzul
când la răscrucea dintre stele
strivește în mângâieri trupul de lumină
și dumnezeiesc până la claritate înflorește
