Continuu a fi

Continuu a fi livadă, pe timp de secetă,
În pomi exotici, raiul să instaurez,
Din vraja viselor, care nu pregetă,
Cu dorul meu, alt dor să generez.

Şi, adunate-n verva primăverii,
O sumedenie de ramuri din matase
Le-aş asculta, prin raze-ale visării,
Şi creste-le-aş într-un alt colţ de casă.

Când te ridici, asemeni unui pom,
Cu braţele, întoarse spre lumină,
Ai tot pamantul o livadă, şi tu-om
Nu poţi să fii, spre bucuria ta, rutină.

Născându-mă un om, iubit de secetă,
În seva tainelor pământului mă-ngrop,
Precum lucrarea Domnului nu pregetă
Să-mi fie o livadă, din care rugi să sorb.

Sursa foto: pinterest.com