Eu ştiu că toamna vrea să mă invite
la balul simfoniilor de frunze,
Să-i încrustez pe file-ngălbenite
un poem scurt şi un desen pe pânze!
(Mi-a şoptit vântul ştrengar vestea la ureche
pe note de Vivaldi. A insistat ş’- un nor
să mi-o picure discret, fără de pereche;
dar, vai, amândoi aveau nişte voci de tenor!)
Preaplinul culorilor toamnei mă îmbie,
bucuroasă, nu aş vrea să o refuz.
Mi-a făcut cu ochiul şi-o pasăre zglobie,
să-i pictez trilul pe-un şevalet confuz.
Eu mă supun, nu sunt un artist cu fiţe,
dar nu sunt talentată nicidecum la pictat!
Mai bine croşetez un poem în iţe,
cu rime-ncrucişate pe care l-am gătat!