Costel Zăgan O zi în castelul de cuvinte al condiției umane
De la prima cafea la ultima stea
O zi cu adevărul drept sfetnic de taină
Fără să întrebi și fără să cauți răspunsuri
O zi cu buzunarele goale
Însă cu ochii mari cât o zi de post
O zi când moartea nu sărbătorește
nimic
(din volumul „Erezii de-o clipă”)
