Maria Filipoiu
În casa visurilor de când n-ai mai venit,
A nins uitarea iubirii, să-i plâng de milă,
Că tremură-n privire sub gândul troienit
Și-ngheață amintire în soartă ostilă.
La candelă de suflet îți scriu o colindă,
Prin noapte de veghe, singură și pustie.
Cu magia sărbătorii să te cuprindă
Și în privire să-ți reverse bucurie.
Pe gând tremurând, din ceruri coboară mister
În care te zăresc grăbit, prin viscol când vii,
Ca să-mi asculți sufletul cum cântă Leru-i Ler,
Prin magia iernii cu zăpezile-i târzii.
Și-acum te-aștept în casa visurilor noastre,
Sub streașină de gânduri să te adăpostesc.
Cunună să-ți împletesc din priviri albastre
Și în ochii umezi să-mi citești cât te iubesc.
De focul dorului ce-n suflet gol mocnește,
Se-aprinde iubirea pe stele plutitoare,
Când iarna amintirilor îmi troienește
Tâmple argintii încărcate de ninsoare.
Roiuri de amintiri îmi viscolesc sub pleoape,
Când soarele apune spre iarnă eternă,
Pe tine-n suflet te închid, să-mi fii aproape,
Prin altă viață să-ți dau iubire maternă
Sursa foto: ladypeanut.com
