Doina Bezea 
Scutură lin vremea, vara de prin frunze,
legănând copacii dintr-un timp rodit,
fug năluci în mierea tainelor din buze,
gândul ierbii toarce norii-n asfințit.
Mă împart drumeaguri peste sânii verii,
talpa-mi frige-n piatră șiroind a maci,
mută de mirare-i luna-n ochii serii,
logodind în șoaptă muguri de copaci.
Sănii strâng sub talpă asmuțiri de brumă,
caii bat copita la hotar de seri,
adormiri de galben trag pe frunze, humă,
am în sânge verde și iubiri din veri!
Sursa foto: 1.bp.blogspot.com
