Noaptea cineva umblă cu hainele mele
Și mi le poartă.
Dimineața observ pe pantofi urme de noroi proaspăt,
Cine-o fi semănând la umblet cu mine?
De la o vreme a început
Să-mi îmbrace și gândurile.
Când mă trezesc nu le mai găsesc niciodată
Unde le-am pus.
Sunt uzate, obosite, cu cearcăne în jurul ochilor,
Se cunoaște că cineva a gândit cu ele
Toată noaptea.
Cine s-o fi potrivind la suflet
Cu mine?
Marin Sorescu, „Dedublare”