Corina Dimitriu
Nu ţi-am mai spus nimic
de multă vreme,
mi-aleargă-n gânduri
un pătrat de cer
şi libelule – albastre –
or să te cheme
să-mi limpezeşti
seninul din priviri.
Cu-a ta privire,
blândă mângâiere,
să-mi faci să cânte
sufletu-mi tăcut…
Într-un vârtej ameţitor,
spre stele,
ne-om rătăci,
zburând,
ca la-nceput…
(din volumul „În preatârziul clipei”, 2014)
