Prin plete albe de ninsori
spărgând carafe prinse-n vise,
ți-am împletit cu roșii flori
furtuni ce soarta ni le scrise.
Corăbii ce purtau pe mări
blestemul dragostei răpuse,
și-au suflecat la țărmuri zări
și ancora în piept mi-o puse.
Copacii plânși de umbra lor
vânau sub coaste negre vânturi,
făcând din floare câte-un nor
să calce lin peste pământuri.
Izvoare ce spre cer treceau
cărându-și pântecul stingher,
prin ochi de vultur îmi luceau
cărări spre inimi ce nu pier.
Săgeți din fire de foc viu
țeseau sub talpă lunga brumă
făcând hotarele-un pustiu
și inimii pereți de humă.
Bătea flămândă luna-n piept
scriindu-mi dragostea prin stele,
vezi tu, iubite, azi te-aștept
cu chei de vise pe sub piele.
Sursa foto: melancolisme.files.wordpress.com