Emanuela Bușoi 
Ce va fi va fi, glob de cristal curat,
Soarele sus va fi şi fără tine,
Luna intră-n nori şi fără mine,
Nu te mira în van: ce e dat e dat.
Pelerini albi pe înmiite drumuri,
Ne îndreptăm spre zările din noi,
Îngeri nevăzuţi ne veghează roi,
Castele-n Spania ridică turnuri.
Ori fluierând cu flori la pălărie
Sau mohorât de mergi viaţa toată,
De-i rău sau e bine, nimeni nu ştie.
Suflet vagabond, înalţă îndată
Spre lumea nouă ce va să vie
Azuriu catarg pe marea-nspumată. //
Globe en cristal pur, ce qui sera sera,
Le soleil sera là-haut aussi sans toi,
La lune perce les nuages aussi sans moi,
Tel est notre sort, ne t’en demande pas.
Pèlerins blancs sur des chemins infinis,
Nous irons vers les aubes cachées en nous,
Des anges inconnus nous veillent partout,
En Espagne les châteaux dressent des beffrois gris.
Tout en juant du flûte, de bonheurs comblés
Ou, assombris, nous marchons dans la vie,
S’il est bon ou mauvais signe, qui le sait?
Ame vagabonde, hisse sans répit
Vers le monde nouveau qui va arriver
Mât d’azur sur la mer de l’écume garnie!
