Ce dacă…

Străin de mine, mi te strig prin minte
și-mbrac tăcerea pașilor ce nu-s
acoperind o rană, în care curgi fierbinte,
cu sărutări din ceața adio-lui nespus.
Ce dacă trece vremea cu toamne stinse-n frunze
eu mi te strâng din codrul cu neclintiri de brad,
să-mi mai miroas-a verde tăcerea-ți de pe buze
și nopțile ce-n mine se-mpiedică și cad.
Ce dacă viscolește a iarnă, fără tine,
bătătorind omătul prin lungi scrisori de fum,
am învățat să scutur uitări din sloiuri pline
de mângâierea noastră din pașii fără drum.
Ce dacă ne mai doarme iubirea pe nisipuri
dansând golașă-n valuri sub sărutări de foc,
prin umbrele clepsidre-i sau oglindit lungi timpuri,
dar, chiar venind acuma eu te-aș găsi pe loc.
Mai învelesc petale pe câmpul cu uitare
și-mbrac rochița-rază din zbor de păpădii,
cărării tale negre îi scriu cu alb din mare
să mă găsești în ceruri, târziu, când ai să vii!

Sursa foto: beachcoaststyle.com