Anastasia Dobrin Iubirea pentru toți ar trebui să prindă sens
Al vieții veșnice și curate
Să includă bucuriile sufletului – neîncetate.
Să ne dorim bine unul altuia – necondiționate
Știți de ce vă vorbesc astăzi de iubire…
Am văzut o bătrânică mai ieri prin mulțime
Cu inelul de căsătorie pe mână…
Era obișnuit, simplu și bătrânica modestă.
Și se vedea în ochii ei o inocență.
Ca a unui copil drăgălaș ce viața întreagă îți iubește.
Acea bătrânică cu siguranță deținea
Ceea ce merită de prețuit, ceea ce e inegalabil uman
Cum să ne împărtășim unii altora iubirea
Pe chipul său anii se vedeau, dar zâmbetul ei o întinerea
Înțelepciunea sa privind o descopereai,
Îmi venea să mă apropii să îi spun…
Bunicuță, sfaturi de viață ai putea să îmi dai.
Și am tăcut… am pierdut-o, a dispărut în mulțime
Aș vrea doar atât să știu: „Ce-i adevărata iubire?”
Aș vrea să învăț singură și eu de la viață.
Sunt sigură că și ea tot așa a făcut
Și a ajuns la bătrânețea sa bucuroasă.
