Cavalcadă

Luna plină e de vină?

Apocalipsa o să vină?!

Evadare – iluzorie salvare…!

Vorbe siropuri,

speranțe sub dopuri,

visuri stopate,

garduri ghimpate,

Libertatea-i pe furate.

Patriotism?

Terorism,

fariseism,

vorbe otrăvite

bine ticluite…

Herghelii picioare –

popoare-n teroare,

bombardate,

decapitate

sub blânda lună

pe fugă nebună.

Pentru lume nu-i a bună…

Cerul senin

val cu venin,

turme sălbatice,

gânduri satanice,

copii hăituiți,

bătrâni vlăguiți,

gravide sacrificate,

mers pe coate,

scapă cine poate.

Estul sugrumă vestul,

destul,

deșert este restul…

Gloate în galop

sperie pământul – sărmanul bolnav,

cocoșat, sfărâmat,

tulburat

de gloanțele lăcomiei,

ale prostiei și fățărniciei.

Aleargă turmele speriate

de lupi hrăpăreți,

de hiene nesătule,

de vulturi hulpavi,

de păsări înfierate,

viața e pe apucate.

Lună plină,

Lună nouă,

Tu împarți lumea în două?

Alba-ți roată luminează

mintea lumii ce nu-i trează

ca să vază

ce urmează?!

Hoardele noroadele

pleacă-n zări nebunele,

ca turmele

ghidate, teleghidate

peste valuri zbuciumate,

peste dealuri, văi și șesuri,

spre o lume de eresuri,

lăudată, blestemată,

o Morgana speriată.

Cap în poale,

picioare alandale,

păr vâlvoi,

ochi de broscoi,

prin noroi,

doi câte doi,

se împung după nevoi,

vai de noi, vai de noi!

Foaie verde mătrăgună,

soarta lumii nu e bună,

că trăim din lună-n lună

sub un nor de grea furtună.

Sursa foto: libertatea.ro