Ana-Maria Gavril 
Cad într-o patimă. Una. Atât.
Ca o tânjire după o gură de apă,
Ca un dor nestăvilit.
O port nu ca pe-o cruce,
Mai degrabă ca pe-un hrisov
Îngălbenit prin suflet
Pe care-l recitesc,
Alergând cu patimă,
Să-mi mai văd anii copilăriei
Rămași prin cotloane de inimă
Și-mi mai sărut bunicii
Purtându-mă de-a huța
Pe brațe muncite, arse de soare.
Mă rătăcesc pe sub poale de vii
Cu pumnii mici adunând cârceii acri.
Gust din copilărie cu patimă.
Mai poposiți, ani, oleacă
Cât nu s-or șterge din amintiri.
Foto: Andi Spot
