Popa Mia 
Cât stai învelit în iluzia dimineții de toamnă,
Îngerii examinează manuscrise într-o oglindă aburită.
Arcada norului care a adunat atâta ploaie
Șterge puful,să crească aripile îngerilor.
Rostuit e să se mai citească poeme în cer,
Rostuit să te mai cer anotimpurilor și dimineții de toamnă.
Atât cât vei sta învelit în iluzii colorate
Eu îți voi scrie pe frunze pictate
O carte nedeschisă, pentru vis și dor, balsam pentru departe.
