Călin Neacșu
cu mânurile astea
te’am olărit
și mai ales ți’am
pictat
sub nări zâmbetul ăsta
misterios de duios
care m’a ucis.
apoi am încercat
să mă înviu
dar lumea cealaltă se îndrăgostise
scandalos de mine
și mă ținea prizonier de iubire.
Acum… nu bag mâna’n foc,
dar cel putin așa cârcoteau
surorile mai mari ale Sfinxului,
Babele…
Norocul tău a fost
că atunci când
ultimele speranțe se sufocau
iar puricii invadau ecranul,
a venit un înger,
a zdruncinat antena,
a dat cu palma peste televizor
și m’a resuscitat…
ca să ai la ce să privești
zâmbind
când te vei plictisi.
Sursa foto: crinaprida.tumblr.com
