când nu Te iubeam
iubeam o floare
cândva am iubit
un copac
apoi o mulțime
de păsări
cuibărite în sufletul meu
la geam şi‑au făcut cuiburi
a venit o furtună din senin
au căzut cu pui cu tot
ca o pasăre am suferit
ce i‑a păsat naturii
ea nu are nici măcar
un copil din flori
când nu Te iubeam
iubeam o rază de soare
intrată
pe geamul îngust
din biserica veche
parcă eram o gâză
în brațele ei
aşa de strălucitoare era
că‑mi venea
să mă fac Lumină.
când nu Te iubeam
iubeam străzile oraşului
cu pietre rotunde
grele cât luna
şi florile din grădina
cu cireşe coapte
pe care aş fi vrut să le fur
aşa de poftă îmi era
când nu Te iubeam
iubirea părea indiferentă
dar mă pândea
lasă că într‑o zi te prind
să văd unde ai să‑ți ascunzi
inima
când nu Te iubeam
Doamne, lut şi țărână eram