Cămaşa sub formă de fluture

În fiecare anotimp

Riscăm să fim prinşi cu surplusul de bagaje

La o anumită cotitură a vieţii

Într-un punct fix

Unde florile se deschid

Inimile se împerechează

Iar lucrurile albastre par prăsite sub cerul liber

Acolo unde îşi fac şi înmormântările

Însă nimeni nu-şi aruncă privirea în viitor

Cu boltă

Cum ai arunca mingile copiilor nenăscuţi

Doar aşezaţi în gând pe băncuţa de brad

Aşa ca să cunoască disciplina să-şi plece ochii

Să ia câteva fire de nisip de pe alee

Pentru a le aşeza în clepsidră

Speranţa se întoarce de unde a plecat

Cum pasărea la cuib

Tot ce se întâmplă în umărul meu se întâmplă

În braţul meu în viaţa mea

După evenimentele ce au creat deşertul

Au strigat sub capela cerului

Dar strigătul nu s-a transformat în chip de om mântuit

A rămas în aer îmbrăcat în cămaşa sub formă de fluture

Nimeni altcineva nu va putea să mă tragă de mânecă

Să spună Doamne

Dar tu femeie cu cine mergi alături

De nu ai gând de oprire de iubire de moarte

Nici pe cine să vezi şi să simţi

Să-i săruţi umbra tălpile umbrei

Lucrurile care au tic-tacul desenat pe copertă

Nu sugerează timpul şi locul de întâlnire

Căci nimeni nu se mai ocupă

De sufletul rămas în derivă

Toţi sunt preocupaţi să se îmbrace în costum de mireasă şi mire

Apoi să plece pe apele zilelor senine

Pentru nunta de vară

Sursa foto: costumepopulare.wordpress.com