Călătorul neobosit

Pe cărări de țară pașii mi se-aștern ușor,
Întâlnesc chipuri și povești ce-mi cântă în zbor.
Fiecare sat, fiecare suflet deschis,
Îmi arată cine sunt și ce rost am aici.

Munți și râuri, clădiri vechi, tradiții ce răsar,
Mâna timpului și-a strămoșilor se simte în dar.
Unitatea, respectul, solidaritatea –
Lumini care țes împreună o lume întreagă.

Îmi iubesc poporul, natura și trecutul sfânt,
Fiecare loc e o lecție, un vis ce mă ține avânt.
Pitoresc și măreț, fiecare colț e o poveste,
Iar inima tresaltă în fața istoriei ce crește.

Să fim călători prin propria noastră țară,
Să descoperim oameni, idei și speranța rară.
Prin drumuri și culturi ne deschidem spre lume,
Și-n călătorii aflăm cine suntem cu adevărat ACASĂ.