Silvana Andrada Tcacenco 
Câte zboruri, câte frângeri,
Câte ziduri fără plângeri,
Câte cicatrici pătrate,
Câte gânduri cumpătate,
Înc- o lespede și- o cruce
Tot pământul poate-a duce,
Timpul meu încă mai crapă
Nesătul și fără apă
Cerul, între două zări,
Între două depărtări,
Îl usucă și-l topește,
Ca și cum încă-l privește
Respirația-mi domoală
Precum litera pe-o coală,
Doar așteaptă să-nchid cartea,
Să-i fie deplină moartea;
Însă litere se scriu,
Până și-n acest târziu
Iar eu îi citesc din carte
Și-l adorm ca într-o moarte.
Sursa foto: cyrillitsa.ru
